Cum neutralizăm UMBRA?


Umbra reprezintă toate aspectele din interiorul sau exteriorul tău care îți provoacă rușine, vinovăție, frică sau furie. Reprezintă acele gânduri, emoții, trăsături de caracter și comportamente pe care cu siguranță nu ai vrea să le vadă alții și, în consecință, încerci să le ascunzi inclusiv de tine. Nu voi insista aici foarte mult asupra teoriei legată de umbră, voi explica pe scurt cum am ajuns să ne creem umbra, de ce o ascundem și ce instrumente putem folosi pentru a o scoate la lumină. Dacă vrei mai multe informații despre acest subiect, îți recomand cartea “Partea întunecată a căutătorilor de lumină”, scrisă de Debbie Ford, unde găsești aproape tot ce ai nevoie să știi din această zonă.

Când eram foarte mici, nu aveam întipărite conceptele de corect și greșit, bine și rău. Nu știam că anumite părți din noi sunt bune, altele nu… Dar cei din jurul nostru au avut mare grijă să înțelegem de mici aceste concepte și să le internalizăm. De ce? Pentru că așa credeau ei că ne protejează, că ne ajută să creștem fiind “oameni buni”. Doar că, pentru a putea funcționa la potențialul maxim în această lume, nu avem nevoie să fim neapărat “buni”, ci întregi. Internalizând gândirea duală, automat am internalizat și judecata. Am început să ne judecăm pe noi și pe cei din jur, repetând practic judecățile la care am fost supuși în copilărie. Am încercat să ștergem cu buretele anumite părți din noi pe care ceilalți le-au judecat ca fiind rele și, când ne-am dat seama că nu putem face asta, le-am ascuns cât de bine am putut.

Doar că, din păcate, a le ascunde nu le face să dispară, dimpotrivă. Cu cât vrei ca un anumit aspect să nu se vadă, cu atât e mai vizibil celorlalți. Mai mult, datorită legii rezonanței, te vei trezi înconjurat de oameni care posedă acea trăsătură. Pentru că oamenii din jurul nostru nu sunt altceva decât un soi de oglinzi, care reflectă ce avem noi înăuntru și nu vedem. Și ei fac parte tot din realitatea pe care noi am creat-o, din acel “Jos”, care nu e altceva decât o reflecție a lui ”Sus”. (vezi articolul anterior)

Umbra individuală este parte din umbra colectivă. Cu toții, la nivel de societate, am decis la un moment dat că anumite lucruri (comportamente, emoții, trăsături de caracter) sunt ok și altele nu. Problema e că aceste lucruri diferă de la o cultură la alta și, chiar în cadrul aceleiași culturi, se schimbă în timp. O altă problemă e eroarea suprageneralizării. Altfel spus, dacă un comportament nu e ok în anumite circumstanțe, e perfect justificat în altele. Și atunci cum poți judeca ceva sau pe cineva, fără să cunoști toate datele problemei?

Mai mult decât atât, cu toții avem în noi TOATE calitățile și defectele posibile, doar că le manifestăm în “proporții” diferite. Cu toții funcționăm în această lume, creată de Ego-ul nostru colectiv. Dacă nu am avea în noi rușine, nu am putea să o trăim ca experiență. Dacă nu am avea în noi lăcomie, furie, gelozie, invidie, ură, nesimțire, egoism, lașitate… și altele asemenea, nu le-am putea trăi ca experiență. Nu le-am putea recunoaște când le vedem la ceilalți. Problema este nu că le avem, ci cum ALEGEM să le folosim: conștient sau inconștient.

Altfel spus, ai în tine și iubirea și ura, și furia și iertarea. Pe care ALEGI să o folosești, în fiecare moment din viața ta? Ca și în parabola cu lupii: dintre lupul bun și lupul rău, care va câștiga lupta? Cel pe care-l hrănești…

Cea mai mare problemă legată de umbră e faptul că toți suntem tentați să o ascundem. Să nu cumva să vadă cei din jurul nostru că avem acele “defecte”. Dar câtă vreme ascunzi ceva, nu ești liber. Vei acționa întotdeauna cu frică, pentru a te proteja de rușinea de a fi văzute părțile tale mai puțin frumoase. Dar dacă ne gândim la definiția umbrei fizice, ea este creată de absența luminii. Când aducem lumină asupra ei, ea dispare… La fel, și în cazul umbrei psihologice, paradoxal, soluția e transparența deplină. Să ai curajul să te arăți lumii exact așa cum ești. Iar dacă nu-ți place acel personaj, ai toată libertatea din lume să-l schimbi, să construiești intenționat acel personaj care consideri că te reprezintă cel mai tare, după mecanismul pe care l-am descris în articolele anterioare.

E important să înțelegi că toate emoțiile negative și comportamentele mai puțin inspirate vin din Ego. Ego-ul e acel sistem de credințe pe care noi l-am creat în interiorul nostru, pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim. Aici sunt filtrele prin care noi percepem și interpretăm realitatea. Dar ți-ai pus vreodată întrebarea: “Oare cum ne vede Dumnezeu?”. Cum ai gândi tu, dacă din sistemul tău de credințe ar lipsi cu desăvârșire idea de frică, lipsă, ură, separare, invidie? Cam cum ar arăta rezultatele deciziilor pe care le-ai lua, dacă ai vedea lumea prin ochelarii iubirii?

Altfel spus, UMBRA nu e un inamic cu care trebuie să te lupți, ci o parte din latura ta umană pe care, dacă o accepți ca atare, nu te va mai deranja. Înțelegi că în interiorul tău există întreg spectrul de posibilități umane, toate emoțiile și reacțiile posibile și alegi, în fiecare moment, acea reacție sau emoție care e cea mai în acord cu TINE. Înțelegi că, de exemplu, între prostie și deșteptăciune e un continuum iar tu, în fiecare moment, te situezi pe un anumit nivel. Ești când inteligent, când extrem de inteligent, când extrem de prost. Sigur, la fiecare persoană, proporțiile sunt diferite, dar să spui despre cineva că e TOT TIMPUL prost sau TOT TIMPUL inteligent e o eroare.

Fie că accepți faptul că ești prost, fie că negi asta, în ambele cazuri te înșeli. Pentru că tu NU EȘTI nici prostie, nici inteligență. Tu EȘTI acea FIINȚĂ care trăiește ca experiență prostia sau inteligența. Iar dacă te identifici cu FIINȚA divină din interiorul tău, cum ar putea ea manifesta prostie?! Așa, de fapt, transcenzi dualitatea: în lumea duală, există prostie și inteligență. În lumea divină, a unității, există DOAR inteligență. Dacă reușești să te detașezi în felul ăsta de toate atributele tale, vei realiza că nu EȘTI nimic din toate astea, că e doar un spectru de frecvențe diferite pe care tu le experimentezi. Atunci devii cu adevărat LIBER să experimentezi ceea ce tu dorești, fără să îți impui limite de niciun fel. Pentru că ȘTII că FIINȚA reală din interiorul tău nu poate crea decât iubire, pace, bucurie, armonie, extaz… Orice altceva vine dintr-un aspect al UMBREI care nu a fost îmbrățișat încă.

Tu cum percepi acest aspect? Îți vezi umbra și știi cum să o gestionezi? Lasă comentariile în căsuța de mai jos!

 

Abonează-te la Newsletter-ul INFO SPIRITUAL
Vreau să primesc ultimele noutăți pe email.
Abonează-te la Newsletter-ul INFO SPIRITUAL
Vreau să primesc pe email noutăți

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.