Ieșirea din triunghiul “victimă – agresor – salvator” 1


În acest triunghi, cei trei își schimbă constant rolurile, acest lucru perpetuând de mii de ani violența pe acestă planetă. Victima se simte împuternicită moral să răspundă agresorului cu agresiune, aplicând mentalitatea uzuală: „Sunt victimă, am nu doar dreptul ci chiar și obligația morală de a mă întoarce împotriva agresorului”, astfel acesta răspunde cu aceeași monedă. Agresorul devine astfel victimă, folosind aceeași logică pentru a răspunde la rândul lui cu o nouă agresiune…cercul vicios continuând la nesfârșit. Din păcate, societatea, religiile, codurile etice și morale susțin, promovează și chiar recompensează aceste comportamente, de multe ori în mod indirect.

Salvatorul este cel mai pervers dintre cei trei. Nefiind, de obicei, implicat direct în agresiune, are nevoie de ea pentru a-și hrăni Ego-ul. El are nevoie de victimă și, implicit de agresor, pentru a-și justifica existența, pentru a se simți validat. Dacă agresiunile ar înceta, rolul de Salvator s-ar dizolva în neant…iar un Ego identificat cu acest rol ar intra în fibrilații, realizând că i se apropie sfârșitul. Frica de moarte este cel mai puternic declanșator al agresiunii…nu puține au fost cazurile în istorie în care așa-zișii salvatori au devenit cei mai crunți agresori.

Care ar fi soluția? Cum ieșim din acest triunghi profund distructiv?

Creștinismul, prin învățăturile lui Isus, vorbește despre iertare, despre a întoarce și celălalt obraz, despre a-ți iubi dușmanii… Foarte frumos, la nivel declarativ, dar câți adepți ai Creștinismului chiar aplică acest lucru în viața de zi cu zi? Da, e foarte simplu să dai din cap aprobator atunci când preotul, din anvon, rostește astfel de fraze. Apoi mergi acasă și continui perpetuarea agresiunii, perfect justificată (din punctul tău de vedere), fără să observi nicio contradicție între „statutul” tău de creștin declarat, iubitor de Dumnezeu (Isus, Fecioara Maria, sfinți etc.) și comportamentele tale reale. Și când zic agresiune nu mă refer doar la agresiunea fizică, cea psihologică fiind, de multe ori, mai periculoasă.

Buddhismul vorbește despre detașare. Mă detașez de tot ce înseamnă lumea materială, de posesiuni de orice fel, de oameni, de roluri…și atunci pacea interioară se instalează, nu mai simt emoții negative puternice, ies din roluri (victimă/agresor) și ajung în zona de “non-acțiune”. Din nou, foarte frumos. Aceeași remarcă: câți oameni, în viața reală, reușesc să facă acest lucru?

Cred că primul pas și cel mai important este de a realiza că ești într-unul dintre aceste roluri. Altfel spus, să devii conștient de acțiunile tale (Ce fac în acest moment?) și de motivele din spatele lor (De ce fac ceea ce fac?)…Altfel, intri detașat în categoria “Iartă-i Tată, că nu știu ce fac”, împreună cu probabil 95% din omenire. Dacă întreții o emoție negativă față de cineva și te simți obligat de împrejurări să acționezi într-un fel sau altul împotriva acelei persoane, mai mult ca sigur ești prins în acest triunghi. Câtă vreme continui să justifici acest lucru, ești complet identificat și, practic, complet inconștient și incapabil de a sparge cercul vicios.

În momentul când începi să vezi, să simți că ceva nu e ok…începe procesul de trezire. Întâi observi tiparul, adică începi să-ți dai seama ce faci: “Realizez că acțiunea mea, chiar dacă aparent justificată, este tot o agresiune și nu face decât să întrețină agresiunea celuilalt. Răspunzând cu aceeași monedă, nu sunt cu nimic mai bun decât agresorul meu.” Pasul doi e o stare care ar putea fi definită ca nehotărâre sau confuzie (dar, contrar denumirii, este una benefică): faza în care începi să-ți pui la îndoială comportamentul și începi să cauți soluții alternative, altfel spus, apare întrebarea “Ce altceva aș putea să fac în această situație?”.

Nu vorbim aici despre a ceda agresiunii, despre a ne face “preș” în fața agresorului și, astfel, a-i permite să continue. Acest lucru nu este benefic nici pentru noi, nici pentru agresor. Vorbim despre a aplica legea iubirii, cea propovăduită de Isus, cea care spune “Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Altfel spus, întâi te iubești pe tine (și nu accepți să fii agresat), apoi îl iubești pe celălalt (și nu îi permiți să continue agresiunea). În acest context, cea mai importantă este starea din care facem anumite lucruri. Oprim agresiunea din iubire, nu din frică sau din ură. Înțelegem, la nivel profund, că cel care ne agresează face asta din frică sau din suferință, astfel născându-se în noi compasiunea.

Sigur că nu există rețete universale. Fiecare situație este unică și cere acțiuni diferite. De multe ori în istorie, pentru a instaura pacea a fost nevoie de un război. Să fim doar atenți cu ce stare și cu ce intenții intrăm în acel război!

De exemplu, am putea cere Universului (sau lui Dumnezeu, Isus, Sinelui Superior etc.) să ne ghideze pentru a găsi soluția cea mai bună pentru toate părțile implicate. Apoi, stăm cu urechile ciulite și cu ochii larg deschiși, fiind atenți la ce anume apare în calea noastră (informații, oameni, situații etc.). Dacă intenția este sinceră, Universul întotdeauna ne va răspunde, într-un fel sau altul.

Că tot am amintit cuvântul, sinceritatea (în primul rând față de noi înșine, apoi și față de ceilalți) este unul dintre cele mai puternice panacee. “Spune Adevărul, și Adevărul te va elibera”. Spune-ți întâi ție și apoi, dacă este posibil, și celuilalt, ce simți față de situația creată, fără a te judeca pentru asta. Iartă-te dacă desoperi în tine frică, ură sau tendințe de răzbunare. Suntem oameni și toți avem aceste lucruri în interiorul nostru. Nimeni nu este “fără de păcat” și nimeni nu este “mai bun” decât celălalt.

Și da, ne-ar ajuta foarte mult, așa cum ne invită și morala creștină, să ne iertăm “agresorul” , să ne rugăm pentru el și să-i transmitem, de câte ori putem, iubire și lumină…dar din inimă, cu iubire și compasiune, nu doar declarativ (de genul “Te iubesc, ..tu-ți morții mătii”). De multe ori, doar acest lucru singur poate produce rezolvarea situației, în mod miraculos…

Abonează-te la Newsletter-ul INFO SPIRITUAL
Vreau să primesc ultimele noutăți pe email.
Abonează-te la Newsletter-ul INFO SPIRITUAL
Vreau să primesc pe email noutăți

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Un gând despre “Ieșirea din triunghiul “victimă – agresor – salvator”